Și în cazul meu este tot doar o părere, pentru că nu mă pretind deținătorul adevărului 🙂
Vreau să subliniez că nu încerc să susțin o atitudine de negare a reglementărilor europene (cu atât mai mult într-o materie declarată de interes public, precum protecția consumatorului). În definitiv, chiar și eu sunt consumator… Ce am încercat eu să aduc în atenția comunității juridice este practica autorităților române de a se folosi de pretextul unei transpuneri pentru a altera sau a adăugă în mod nejustificat la dreptul Uniunii Europene.
Iar această tendință este din ce în ce mai accentuată și este făcută „cu intenție”, argumentul ANPC de la manifestarea menționată fiind foarte clar exprimat: consumatorul român are nevoie de o protecție mai mare decât consumatorul european (!). Prezumția implicită este că românii sunt mai „fraieri” decât ceilalți…
Experiența mea proprie și studiile pe care le-am citit au reliefat, însă, contrariul: atunci când protecția debitorului este excesivă ex ante, ea devine o piedică în calea accesului aceluiași debitor la credite (noi). De unde și remarca mea că cel mai bine protejați suntem dacă suntem complet izolați de lume.
Cât privește sistemele de tip evolutiv, bazate pe jurisprudență ca izvor de drept, tind să fiu de acord cu Dvs. (deși am văzut multe derapaje și în aceste sisteme). La noi, însă, tradiția continentală este încă prea puternică pentru a permite o tranziție de succes în această direcție. Gândiți-vă doar la ce efect ar avea jurisprudența neunitară într-un asemenea sistem…
Nu trebuie însă să omitem evoluțiile sistemului român în această direcție: noile instituții procedurale menite a unifica practica judecătorească sunt doar un exemplu. Mult mai dragi mie sunt „standardele” care abundă în Noul Cod civil, adică acele norme deschise care permit judecătorului să adapteze soluția în funcție de evoluția societății. De aceea Codul civil poate constitui o reglementare cu caracter evolutiv prin ea însăși. Dar nu dacă aceste norme deschise sunt eliminate complet prin adoptarea unor norme conjuncturale care le închid.
Pe de altă parte, când am scris acum ceva timp despre această caracteristică a Noului Cod civil (https://www.juridice.ro/157319/harun-al-rasid-karl-llewellyn-si-judecatorul-noului-cod-civil.html), unele comentarii de pe acest site au fost în sensul că vom ajunge la arbitrariul judecătorilor… Eu cred că judecătorii sunt oameni raționali și nu simpli funcționari care aplică o lege de tip „formular”. Ei pot adapta norma la situația concretă (atât la cea particulară, cât și la contextul general în care ea se situează). Trebuie doar să avem încredere.